Decorarea casei pentru sezonul de toamna

Toamna pare sa fie cel mai intens sezon pentru un gradinar, acum te bucuri de fructe si legume pe care le savurezi intens, le culegi cu grija si le conservi pentru iarna. Sunt unele legume pe care nu doar ca le conserv dar le folosesc si ca decoratiuni, ele imi aduc zambetul pe buze si ne ajuta musafirii sa intre intr-o atmosfera frumoasa.

Dar nu ne oprim la recoltele proprii, mai adunam de prin vecini, de la prieteni, familie sau cumparam. Avem un sentiment placut cand vedem ca avem in casa decoratiuni cu o poveste, chiar daca aceasta este una scurta sau "sezoniera".

In plimbarile noastre prin natura, mai culegem conuri de brad si diverse plante uscate, care isi gasesc usor un loc in decorul nostru.

Anul acesta am decorat scarile din bucatarie cu:

- tartacute cumparate din Barcea (jud. Galati);

- dovleac Tudor din gradina noastra (un soi clasic romanesc);

- dovleac placintar alb tot din productia proprie.

Ei stau fericiti printre violetele de Parma primite in dar de la vecina noastra Maria, stau alaturi de tabloul de la finii Lila si Iulian, iar dovleacul Tudor este in vecinatatea unui crin al pacii pe care l-am adus de la birou.

Astfel, fiecare treapta spune o poveste, ne aminteste de ziua sau ocazia in care am cumparat tartacutele sau de momentul in care ne-am bucurat cand am observat ca avem in gradina un soi de dovleac romanesc, unul pastrat cu drag de multi gradinari. Dovlecii nostri spun o poveste, iar randurile scrise anul acesta, vor continua pentru ca la final de sezon, chiar daca dovlecii se pierd, pastram semintele.

Deja am o lista lunga de dovleci si tartacute pe care vreau sa le plantez sezonul viitor.

Pe usa de la intrare, pe interior, atarna mandru porumbul cules din gradina. Acesta parca si-a pregatit freza de sarbatoare. Sta acolo mandru, alaturi de o decoratiune primita de la nasii Carmen si Cosmin. Porumbrul are si el o poveste, semintele au fost primite de la matusa Silvica si le-am plantat alaturi de finii Alina si George. La final de sezon, o sa-l pastram ca sa pastram boabele pentru anul viitor, astfel povestea continua.

In sufragerie mai avem conuri de brad vechi de cativa ani, toate adunate prin plimbarile noastre prin padurile din judetul Neamt iar anul acesta am mai adaugat si 2 conuri speciale, pe care le-am adus din satul copilariei mele, Nicoresti (Jud. Galati). Toata copilaria am iubit brazii vecinilor mei, proprietarii erau rudele bunicului meu si acei brazi erau o emblema o satului. Am petrecut atat de mult timp pe langa acei brazi, incat mirosul lor imi este intiparit in suflet. Cum sa nu aduc in casa proprie si o frantura din copilaria mea? Sper ca fiul meu va pastra astfel de franturi in sufletul lui, iar noi sa fim o sursa de insipiratie pentru o viata frumoasa pe care o contureze cu multe culori, multe arome si cu tone de zambete.