Exfoliant de fata cu malai si miere de albine

Ieri am lucrat toata ziua prin gradina, am plantat porumbul, fasolea, ceapa, usturoiul si cartofii, pe langa alte treburi pe le-am realizat prin toata curtea. Pe final de zi, m-am "relaxat" mutand niste rasaduri, iar timpul alocat pentru mine a fost scurt, parca nici o baie fierbinte nu a fost suficienta ca sa ma ajute sa elimin senzatia de praf de pe pielea mea. Sa nu ma intelegeti gresit, stratul de praf de pe noi era un semn clar ca am muncit cu folos pentru a pregati gradina de legume pentru sezonul 2020. Dar in zi de duminica nu aveam chef sa imi simt pielea incarcata, astfel ca am inceput ziua cu un dus fierbinte im care mi-am aplicat mult scrub de corp dupa reteta pe care sigur o cunoasteti deja.

Daca inca nu ati incercat scrub-ul meu de corp, va las link aici. Am si o varianta video pe canalul de YouTube Gradinareea.

Pentru fata am mi-am pregatit un exfoliant usor, de la care am obtinut rezultate imediate.

Nu m-am asteptat sa indepartez senzatia de ten incarcat intr-un timp atat de scurt.

Fiind o reteta atat de usoara si cu ingrediente pe care sigur le aveti prin casa, m-am gandit ca merita o postare speciala pe blog. 

Ingredinte:

- 4 lingurite de malai;

- 1 lingura de miere de albine;

- 1 lingura de ulei de masline.

Eu am tenul uscat, pentru un ten gras, se pot folosi si cateva picaturi de zeama de lamaie.

Toate ingredientele se amesteca intr-un bol iar exfoliantul este de gata de utilizare in doar 2 minute.

Mi-am udat bine fata si gatul, apoi am masat foarte usor exfoliantul pe ten, folosind miscari circulare.

Malaiul este destul de abraziv si de dur, sfatul meu este sa se evite zona ochilor dar si buzele.

Pentru buze va las aici o reteta mai prietenoasa si aici varianta video.

In doar 5 minute, tenul  meu a fost curat, catifelat si hidratat.

Pentru a continua rasfatul, am aplicat si un ser antirid preparat tot de mine, voi reveni si cu aceasta reteta.

Pentru pielea mea uscata, mierea si uleiul de masline au facut minuni in ultimele luni. Am renuntat la demachiantul din comert si acum folosesc doar ulei de masline pentru a indeparta putinul machiaj pe care il aplic si aici ma refer doar la rimel,ruj,anticearcan si fard pentru sprancene.

Voi reveni cu o postare dedicata demachierii cu ulei de masline, pentru moment va las sa va bucurati de acest exfoliant minunat.

Spor sa aveti iar daca aceasta reteta cosmetica a fost utila, va invit sa o distribuiti pe retelele de socializare. Pe canalul de Youtube Gradinareea va astept sa gradinarim impreuna!

Repicarea rasadurilor de rosii

Sirop de papadie

Curtea noastra este atat de mare, incat doi adulti si un baietel de 2 ani nu reusesc sa faca fata, nu avem cum o curatam ca sa arate mereu perfect. Dar e ok, suntem impacati cu realitatea si in anumite zone din gradina, in fiecare sezon, natura isi face singura treaba si ne aduce plante frumoase, aparent buruieni, dar in realitate daruri pe care doar trebuie sa invatam sa le folosim. Iar daca noi nu stim sa le utilizam, albinele si toate insectele, care ne tranziteaza curtea, le apreciaza si le folosesc la capacitate maxima. Asa ne bucuram si noi, alaturi de ele de papadie, de rude ale cimbrisorului sau de tataneasa.
 Treptat am invatat sa le valorificam si noi, Dragos adora papadia cand are puf, pierde multa prin gradina ca sa sufle in ele, tataneasa o folosim pentru tratamente naturale in gradina, iar lista poate continua. Nu stiu sa fac coronite din papadie, dar in curand o sa avem o nepotica in familie, mi-am propus sa invat pentru ea.

Pentru astazi o sa ne intoarcem la papadie, la acei bulgarasi simpatici, de un galben furat din soare. Papadia ne aduce zambetul pe buze prin culoare si aspect, iar daca este greu de indepartat din gradina, decat sa te certi cu el, mai bine te impaci cu "dusmanul", pentru ca el nu este atat de rau cum ti se pare. Papadia are numeroase beneficii pentru organism, sunt persoane care ii folosesc florile si frunzele in salate, eu am ales sa le valorific in sirop.
Reteta incercata este cea care implica fierberea, dar ma tenteaza sa incerc si varianta la rece, pentru care am nevoie de miere de albe, albine care se viziteaza atat de des gradina, datorita florilor de papadie. Cat de frumos este sa observi lantul acesta al naturii si sa incerci sa te bucuri si tu de el! Daca nu aveti papadie in gradina, o gasiti din belsug cand faceti o plimbare prin natura intr-o zi insorita.
Siropul de papadie se realizeaza in 2 etape, exact ca cel de menta, despre care v-am povestit toamna trecuta, gasiti reteta lui aici.

Ingrediente:
- 100 gr flori de papadie
- 1 kg de zahar (siropul va iesi foarte dulce, o cantitate mai mica de zahar va insemna un gust mai puternic de papadie, aici alegerea va apartine). Pentru o culoare intensa se foloseste zahar brun, dar este ok si cel alb;
- 1 lamaie;
- 1 l de apa rece.

Prima zi:
-culegem florile de papadie intr-o zi cu soare, in intervalul 11.00-14.00,cand ele sunt deschise complet (avem grija sa nu indepartam din natura si diverse insecte);
- spalam bine florile fara sa le strivim;
- le punem la fiert intr-o oala pana dau in clocot;
- vor sta pe aragaz inca 2 sau 3 minute, apoi oprim focul si le lasam in bucatarie peste noapte, cu capac.

A doua zi:
- strecuram florile, iar lichidul ramas il punem la fiert impreuna cu zaharul si cu zeama de lamaie;
- il lasam sa fiarba la foc mic si mai amestecam putin pe fundul oalei ca sa ne asiguram ca zaharul s-a topit repede;
- dupa ce am vazut ca lichidul a scazut mult si s-a inchis la culoare, testam consistenta pe o farfurie. Cand am vazut s-a intarit usor pe farfurie,am oprit focul;
- lasam siropul sa se raceasca 5 minute iar apoi l-am pus in sticle.

Dupa cum v-ati obisnuit deja, eu refolosesc recipientele, astfel am pus siropul in sticle de bere care aveau un sistem de inchidere foarte bun. Sticlele au fost spalate bine si sterilizate folosind o temperatura foarte mare a apei.

Siropul meu este demn de numele "mierea de papadie", cand l-am gustat pentru prima data, avand consistenta adecvata, am avut impresia ca mananc miere. Denumirea de "miere de papadie" este des intalnita pentru acest sirop minunat, siropul se consuma diluat cu apa plata/minerala, sau se mananca pe paine, pe post de dulceata. Exista si retete de dulceata de papadie, mi s-au parut o varianta mai inchegata a retetei pentru sirop, dar anul acesta ma voi limita la sirop. Sticlele din imagine au disparut repede din bucatarie, au fost solicitate si apreciate de catre rude si prieteni,astfel ca ma pregatesc de un lot nou zilele acestea.

Tips&tricks: florile se culeg cu o manusa pe mana deoarece seva papadiei pateaza destul de mult unghiile iar prin iarba mai pot exista spini sau insecte care sa intepe. Eu nu doar ca mi-am stricat unghiile, dar am fost si atacata de Mao (motanul nostru gras si pufos), dar cele 200 gr culese au meritat. Pe viitor o sa folosesc un set de manusi fine si o sa ma feresc de Mao.

Spor sa aveti iar daca reteta a fost utila, va rog sa ma ajutati cu un share pe retelele de socializare!
https://gradinareea.blogspot.com/2020/04/sirop-de-papadie.html
Abonarea la viitoarele postari de pe blog este gratuita si se gaseste pe bara din lateral. ----->

Descoperim un iaz micut

Plantam irisi din rizomi

Curatam urzici impreuna

Mancarea de urzici nu lipseste din meniul nostru de primavara, m-am obisnuit cu ea si am inceput sa o iubesc datorita beneficiilor pentru organism.
Pentru cei care nu stiu cum sa curete urzicile proaspat culese, va las un videoclip pe care l-am incarcat astazi pe pagina Gradinareea-Jurnal de gradina.

Cand am cules urzicile din padure, am avut grija sa nu le rup si radacinile, iar pe cele pe care le-am scos din greseala, le-am adus cu grija acasa. Vreau sa am grija de natura, atunci cand ies la cules prin padure, imi doresc ca si alti oameni sa se bucure de verdeturile acestea sanatoase. Astfel, am adunat doar o parte din plante si le-am lasat sa se regenereze pentru urmatorii culegatori.
Acest videoclip mi-a dat si sansa sa incerc sa cultiv urzicile in propria gradina. Special pentru ele am ales un loc insorit, care in acelasi timp sa primeasca apa de la o sursa apropiata. Pe masura ce trece timpul si urzicile se prind, o sa mai revin cu informatii.

Pe drumul cel bun

Aerul curat de afara si verdeata din gradina ne duc cu gandul departe, ne ajuta sa visam la o vara plina cu rosii gustoase si la o toamna cu parfum de mere coapte. Toate lucrurile care faceau parte din universul copilariei mele, fac parte si din prezent, fac parte din "acum". Iar daca "atunci"admiram oamenii gospodari, cu beciurile si camarilei pline de bunatati, nimic nu ma mai impiedica sa le am si eu.

Pandemia aceasta, de la inceput an 2020,ne-a facut sa realizam multe, printre care si faptul ca vrem sa fim mult mai independenti din punct de vedere al mancarii. Astfel ca, incepem lucrul drum al transformarii intr-o gospodarie. Stim unde ne dorim sa ajungem, nu cunoastem perfect toti pasii, dar impreună, vom experimenta, ne vom distra si ii vom descoperi!

Bunicii aveau mult mai putine la indemana si totusi, cresteau cate 100 de pasari in fiecare an, nu aveau seminte care sa le garanteze producția in proportie de 99%, dar aveau cea mai frumoasa gradina. Prin anii 1990 nu exista motosapa, dar aveau gradini lipsite de buruieni, randuri superbe de rosii, in fiecare primavara, in rasadnite improvizate, salata avea gust și aroma, ceapa era perfect asezată in ordine iar ridichile erau cele mai bune de pe pamant.

Nu stiam ce inseamna sa stropesti pomii, iar ciresele din gradina erau atat de mari, incat abia reuseai sa le bagi in gura, nimeni nu stia de ingrasamant chimic, dar ardeii din gradinile lor primeau angrasamant direct din cotetul animalelor.
Bunicii nostri reutilizau totul, in trecut nimic nu se pierdea, ci totul se reutiliza! Pandemia aceasta ne va invatat sa traim mai simplu, sa analizam ce avem in jur si cum putem sa ne folosim/refolosim de lucruri.

Norocul nostru este ca astazi avem parte de tehnologie si de surse de informare, iar cu rabdare, cu dragoste si cu multa documentatie, maine vom avea mai multe surse sanatoase de hrana pentru noi si pentru toata familia.

Am inceput cu gradina care ne ofera flori și hrana, urmeaza sa construim un cotet pentru gaini si sa-l populam, ne dorim sa ne cumparam un stup sau doi, treptat sa ajungem acolo unde ne dorim: la un echilibru intre viata de familie, job-uri si viata de om gospodar.
Va invitam alaturi de noi pe acest drum, o sa documentam aici pe blog, pe pagina de Facebook și pe canalul de YouTube Gradinareea-Jurnal de gradina.