Gradina este terapie pentru suflet

Va mai amintiti cum a fost prima incercare de gradinarit din viata de adult responsabil si "la casa lui"? Vorbeam zilele trecute cu sotul meu si ne amuzam cumplit, ador sa stau cu el la povesti, cu o cana de ceai in mana si cu Dragos care se joaca pe langa noi. Gradina ne-a adus impreuna, a imbinat abilitatile mele pentru gradinarit, cu placerea pe care o are el cand construieste sisteme logice si utile pentru fructele si legumele noastre. Pot sa il laud mult si bine, el e ancora mea cand imi pierd ratiunea. Iar daca el e ancora mea, gradina o barca, iar Dragos e vantul care ne sufla in panze si ne impinge sa mergem mai departe si sa exploram noi orizonturi, noi soiuri, noi varietati de plante,care au gust si parfum de iubire.

Revenind la prima noastra incercare de gradinarit, recunosc ca am zambetul pe buze cand scriu aceste randuri, imi amintesc ca eram deja stabiliti in curte de 2 sau de 3 ani. Priveam cu scepticism pamantul din jurul casei si aveam impresia ca acolo nu creste nimic, absolut nimic in afara de niste buruieni insuportabile. Nimic mai gresit, din moment ce acel teren urias,in copilaria sotului meu, gazduise multe culturi. Noi,totusi, eram speriati de culoare solului si aveam impresia ca intr-un teren argilos nu poti sa cresti decat porumb si fasole, dar nici cu aceste culturi nu am incercat. Tanjeam dupa legume cu gust intens, pline de culoare si de parfum, astfel am incercat sa crestem rosii in ghivece. Nu stiu de ce ne credeam fermieri urbani, din moment ce noi locuiam in mediul rural si aveam sute de metri patrati disponibili pentru agricultura.

Ca sa nu avem cheltuieli mari, am ales sa plantam rosiile in sticle de apa de 5 sau 10 l si in ghivece mari pe care le aveam deja prin curte, am fost nevoiti sa cumparam doar pamant si rasaduri. Nu ne-am documentat prea mult pentru ca nu gaseam informatii simple despre cum sa cresti rosii in recipiente, toate informatiile de la vremea respectiva erau copy/paste din carti de specialitate. Nu am fost atenti nici la expunerea catre lumina, am asezat sticlele in plin soare, pe ciment si udam plantele in disperare in fiecare seara. Folosind recipiente transparente, nu ne-am dat seama ca radacinile rosiilor vor si ele expuse la soare iar plantele vor avea de suferit, o intreaga poveste trista pentru plante dar haioasa pentru noi. Cu toata lipsa noastra de informatie, cu toata stangacia noastra in domeniu, rosiile care s-au copt au fost cele mai gustoase pe care le-am mancat in anul respectiv, erau o incantare pentru noi si pentru nepotii care alergau prin curte, iar in goana lor, treceau si gustau cate o rosioara delicioasa.
Anii au trecut peste noi, am invatat sa alegem soiuri de legume si de fructe, sa apreciem bucata de pamant lasata de bunici, astfel am ajuns sa fim impacati cu noi, cu anotimpurile si cu natura.
Gradinarul, pasionat de ceea ce face, apreciaza altfel anotimpurile, el  simte pana in oase  zapada din sezonul rece, pana in adancul sufletului caldura verii si zambeste cand vede picaturile de ploaie primavara si toamna. Fiecare sezon are frumusetea lui, iti ofera in felul sau unic hrana pentru corp si minte, parca totul din jurul tau devine terapie pentru suflet.
Va invit sa gradinarim impreuna pe pagina de Facebook Gradinareea si pe canalul nostru de Youtube!